Una dintre experiențele ce a avut un mare impact asupra mea, atât din punct de vedere personal cât și profesional este programul Work and Travel în Statele Unite ale Americii pe care l-am accesat în timpul studenției.
Până să ajung la facultate nu știam că există un astfel de program, nu am auzit pe nimeni în liceu să vorbească despre această posibilitate, deci nici nu visasem că aș putea ajunge în America atât de devreme.
Fiind în anul întâi de facultate, soțul meu, Lucian care era în anul doi de facultate mi-a zis că el vrea la vară să plece în America. Eu credeam că visează la cai verzi pe pereți, atât de imposibil mi se părea! Mi-a povestit cum se derulează programul, m-a întrebat dacă nu vreau să merg și eu? În condițiile în care abia mă dezmeticeam cu tot ce înseamnă viața de student, oraș mare și nou, am zis: nu. Era prea devreme pentru mine, nu ieșisem niciodată din țară, unde să plec eu în America? Așa că Lucian a plecat în America în acel an, și o vară întreagă m-am trezit la 4 dimineața ca să putem vorbi pe Skype, din cauza diferenței de fus orar, mna, the things you do for love. 😅
Bun, a trecut vara, s-a întors acasă cu vreo 10 kg în minus, cu amintiri pe care le ascultam fascinată, poze din New York, haine branduite și bani cât să se susțină câteva luni singur. Lucrase într-o fabrică de conserve, unde efortul fizic era considerabil și făcea mult overtime. Văzând toate acestea, gata, eram pregătită ca vara ce urma să mergem împreună în State.
Prima vară, 2011 – Grand Teton National Park, Wyoming
În toamna anului 2010, ne-am înscris amândoi în program. Am împrumutat bani de la verișorul meu ca să îmi pot plăti programul, îi mulțumesc că a avut încredere în mine că o să îi dau înapoi. 🙏 Mi-a plăcut la nebunie vibe-ul de la agenția de Work and Travel, toți cei care lucrau acolo fusese în State, mi se păreau super entuziasmați, relaxați și parcă se simțea ceva din libertatea aia pe care speram să o simt în America. Intuiam deja că urma o schimbare a mea și abia așteptam să o experimentez.
Eu eram în anul doi, Lucian în anul trei, urmând să susțină examenul de licență în iulie, de aceea a trebuit să plec singură, în iunie. Pentru puțin context, Summer Work and Travel USA este un program de schimb cultural al Departamentului de Stat al Statelor unite prin care studenții din lumea întreagă au posibilitatea de trăi cultura americană prin muncă și călătorii. Acesta putea începe pentru români cel mai devreme în iunie și se putea finaliza cel mai târziu în octombrie, era practic perioada vacanței universitare de vară.
Ne-am ales un loc foarte îndepărtat, respectiv statul Wyoming, pe coasta de vest a Statelor Unite, era un zvon pe atunci că în Jackson Hole se fac bani mulți. Doar că cei de la agenția cu care am mers ne-au spus că nu mai sunt joburi acolo, dar ne-au recomandat un loc în apropiere. Care drept să vă spun, când am văzut cum arată, am zis de 3 DA, acel loc a fost Grand Teton National Park. Pentru că evident nu voiam ca pe primul meu zbor, pe un alt continent să zbor singură, i-am rugat să mă pună în legătură cu alți studenți care merg acolo.
Dar ce să vezi, noi eram singurii studenți din tot Iașul care mergeau acolo. Panica se instalase, îmi era teamă de zbor, care erau de fapt vreo 3 zboruri, mna era greu să ajungi direct în Vestul Sălbatic. Până la urmă, au găsit niște studenți din Cluj care mergeau și ei acolo, și uite așa a trebuit să îmi fac tot itinerariul după ei. Am luat trenul din Iași până la Cluj, singură cu un bagaj pe care l-am târâit după mine. Apoi m-am întâlnit cu gașca asta de studenți, am luat autobuzul din Cluj până în Budapesta și de acolo primul zbor. Am zburat așa Budapesta-Paris, Paris-Salt Lake City, Salt Lake City – Jackson Hole și apoi cu un microbuz până la destinația finală, Grand Teton. A durat mult tare toată nebunia asta, nici nu îmi mai aminestesc cât, cert e că am ajuns când aproape se însera și tot ce am putut să zăresc erau niște petice de zăpadă la început de iunie.
Tipul care ne-a luat cu camioneta arată ca un ranger adevărat, ne-a dus să mâncăm, restaurantul era western și desigur mi-am luat un burger. Vă puteți imagina ce șoc cultural am avut, având în vedere că probabil cea mai îndepărtată locație în care fusesem până atunci era Constanța. 😅 Ne-am cazat într-o căbănuță, foarte cozy și când m-am trezit a două zi mi se părea că trăiesc într-un vis, deci am fost efectiv șocată de frumusețea și unicitatea locului, SUPERB, SUPERB, SUPERB.
După ce ne-au preluat cei de la HR, ne-au făcut induction-ul, a doua zi ne-am preluat joburile, eu am lucrat ca și housekeeper. Bine, prima oară m-au pus în zonele publice, adică să fac curat în spațiile comune ale complexului. Prima cădere nervoasă a fost acolo, deci plângeam în fiecare zi. Era foarte greu și mă simțeam foarte ciudat să curăț băi publice în uniforma aia cu două numere mai mari. Așa că am vorbit cu HR-ul să mă mute de pe job-ul acela pentru că nu făceam față psihic. M-au mutat la curățenie în camerele resortului, acolo am dat de o gașcă super faină, eram un mix de naționalități: români, turci, jamaicani, asiatici. Deși jobul era o idee mai ușor aici, nu eram expusă publicului larg, tot greu mi s-a părut, foarte mult efort fizic, acele paturi de făcut, vai vai vai. 🙄
Ca paranteză, eu toate verile și acasă le munceam, dar aici, munca aceea efectiv mă cam demoraliza. Mă rog, am început să fac un pic de introspecție, și realizăm că de fapt pe lângă tot efortul fizic simțeam multă rușine. Pentru că veneam dintr-o țară în care rușinea să “faci munca de jos” era profund înrădăcinată în toate cotloanele ei, inclusiv în mine. După primele două săptămâni și după primul pay check m-am mai liniștit 😅 mi-am dat seama că eu fac bani din treaba asta și că sunt pentru prima oară total independentă la 21 de ani. Că zi de zi văd probabil unul dintre cele mai frumoase peisaje din lume, că oamenii apreciază munca mea și că sunt interesați să înțeleagă cum a ajuns o româncă acolo. Mă distram grozav cu colegii mei, prin interacțiunea cu ei, descoperim alte culturi, alte viziuni asupra lumii.
Timpul liber mi-l ocupam cu activități pe care altfel nu aș fi avut oportunitatea să le explorez, am făcut tot ce se putea face, nu am ratat nimic. 😁 Canoe, caiac, horse back riding, drumeții, am vizitat parcul de lângă, Yellowstone, orașul Jackson Hole, am participat la toate petrecerile care se făceau și multe altele. Între timp venise și Lucian, așa că totul o luase pe un făgaș normal. Bani nu prea am făcut, la modul să mă pot întreține din ei odată ajunsă acasă, pentru că nu prea puteai să faci overtime, iar să îți găsești un al doilea angajator era aproape imposibil, fiind în pustietate. Am reușit la final să călătorim, am vizitat în Las Vegas, Salt Lake City și San Francisco, ne-am luat câteva hăinuțe, eu nu am slăbit ci m-am îngrășat vreo 5 kg 🤪 și am restituit banii vărului meu. Am avut așadar o vară memorabilă în cel mai frumos loc pe care l-am văzut eu până în acest moment al vieții. Visez efectiv cu ochii deschiși cum mă voi întoarce acolo și mă voi caza într-una dintre cele mai frumoase camere în care am făcut curat.
A doua vară, 2013 – Rehoboth Beach, Delaware
În anul următor având licența, am decis să rămân în țară, așa că cea de-a doua aventură în America am avut-o la finele primului an de master. Între timp, m-am angajat la o agenție de Work and Travel, respectiv Student Travel.
După licență, absolvind Facultatea de Litere, obiectivul meu era să fiu profesoară. Astfel încât, mi-am dat titularizarea și am fost repartizată la Hârlău, asta însemnând că trebuia să fac zilnic naveta, 1h dus , 1 întors cu trenul. În același timp am fost invitată de cei de la Student Travel la un interviu și după câteva zile de cunoaștere, mi-au oferit jobul de Work and Travel Program Coordinator. Cum aveau biroul în Copou, adică la 10 minute de mers de jos, de cămin, unde locuiam și pentru că oricum îmi doream să mai plec în America am renunțat la jobul de profesoară. Crezând că la acesta din urmă pot reveni oricând, însă ce mi se oferea atunci era o experiență pe care nu o mai puteam avea, și care până la urmă mi-a definit toată traiectoria profesională.
Mi-a plăcut la nebunie să lucrez cu studenții, m-am bucurat pentru ei la fiecare job luat, la fiecare interviu trecut cu succes la ambasadă, la fiecare poză pe care o postau de acolo pe Facebook, la fiecare poveste spusă în toamnă. A fost un job care m-a apropiat mult de oameni și atunci am realizat că eu vreau să lucrez cu și pentru oameni.
Bun, revenind la plecarea în America, a doua oară, am decis să mă expun unei experiențe total diferite de ce trăisem prima oară. Așa că am ales să merg pe coasta de est, la ocean și să am această experiență alături de o gașcă de fete, colege de facultate. Zis și făcut, întregul proces a fost mult mai simplu acum, prin faptul că trecusem deja prin asta și pentru că lucram și în agenție.
De data aceasta, am avut un job mult mai potrivit mie, cashier la un magazin de ciocolată. Aici m-am acomodat mult mai ușor, deși mi-era groază de mașina de marcat, țin minte că din greșeală în loc să bat 10 dolari, am bătut 100 dolari 😆, șoc și groază, noroc că și aici am dat de niște oameni extraordinari și supervisor-ul meu, Ina, m-a scos din încurcătură. Echipa era un mix intersant de naționalități – turci, români, moldoveni, bulgari. Ce să mai zic că era pe boardwalk și că vedeam zilnic oceanul. ❤️
Mi-am găsit destul de rapid și second job, cashier și prep la Subway, unde am cunoscut un om foarte bun, pe managerul meu, Mr. Shadi, un palestinian care emigrase de ani buni în State. Avea omul ălă o energie atât de faină, cele 4 ore pe care le petreceam acolo treceau într-o clipită, râdeam foarte mult. Îmi doresc enorm să-l mai revăd o dată în viața asta și să-i mulțumesc pentru cum m-a făcut să mă simt, mai ales când aveam episoade de homesick. Mereu îmi lăuda părinții pentru educația pe care mi-au dat-o și îmi spunea că o să ajung departe.
Cazarea am avut-o într-o rulotă, eram 8 români, 5 fete și 3 băieți. Pe cât de distractiv a fost să locuim împreună, pe atât de dificil a fost, ne certam, ne împăcam, o nebunie. 😅
Față de prima vară unde aveam mai mult timp să fac tot de activități, aici timpul era mai limitat, și când aveam timp liber mergeam la plajă, în orășele din apropriere, la petreceri sau făceam shopping, era un outlet uriaș acolo, visul american ce să mai.
La final am călătorit cu fetele în New York, Philadelphia, Washington DC, Niagara, am venit cu 10 kg în plus 😄, amintiri superbe și multe lecții învățate.
Cum m-au impactat concret aceste experiențe?
- Schimbarea traseului profesional;
- Îmbrățișarea diversității;
- Câștigarea autonomiei și asumarea riscurilor;
- Conștientizarea prejudecăților și începerea unui proces de rupere a acestora;
- Căutarea și găsirea prin contextul jobului, activități conexe care să mă dezvolte și pe plan personal;
- Însușirea unui customer service profesionist;
- Creșterea nivelul de reziliență;
- Gestionarea mai bună a conflictelor;
- Recunoștință, empatie, încredere;
- Pasiune pentru călătorii;
- Nivel de limba engleză îmbunătățit.
Sigur, acum este mult mai ușor să ajungi oriunde în lume și să ai tot felul de experiențe. Aceasta, însă de a munci, la 21 de ani înconjurat de multe naționalități, pe job-uri “stigmatizate”, de a experimenta în mod autentic diferențe și similarități dintre cultura ta și a celorlalți, lasă urme, la mine au fost benefice și revelatoare. Și fără să exagerez simt că de atunci m-am trezit, fiind mult mai conștientă de tot ce se întâmplă în jurul, am realizat că îmi doresc să trăiesc cu sens și să descopăr lumea asta toată!
Profund recunoscătoare pentru tot ce am trăit peste ocean! ❤️
